Îi aud pe mulți spunând că timpul vindecă. Da, așa se spune. Cică timpul ar fi ca un pansament pentru rănile sufletului, că timpul ar face ca durerea să dispară, să se afunde în interiorul nostru atât de profund încât noi n-o mai simțim. Eu zic că, de fapt, timpul adâncește durerea. Eu cred că ne face s-o simțim la cu totul un alt nivel. Simțim o durere atât de apăsătoare încât ți-ai dori să nu mai exiști. Timpul nu vindecă, nu repară și nici nu te face să uiți. Timpul răscolește, amintește. Te face să simți aceleași trăiri de atunci, însă mai puternice, mai apăsate, mai dureroase.
Timpul trece dar durerile rămân. Este un adevăr simțit pe pielea mea. Dacă timpul vindecă eu de ce sufăr? Dacă timpul mă face „să-mi treacă” de ce încă mă doare?
Numai bine,
Miss G
Timpul trece dar durerile rămân. Este un adevăr simțit pe pielea mea. Dacă timpul vindecă eu de ce sufăr? Dacă timpul mă face „să-mi treacă” de ce încă mă doare?
Numai bine,
Miss G